Mulţi oameni beau alcool. E greşit să bei?

Alcoolul a „însoţit” omenirea aproape de la începuturile ei. Aspectele benefice, ca şi cele dăunătoare, au fost observate de-a lungul istoriei. Vinul este unul din cele mai vechi tipuri de băuturi alcoolice şi îl găsim menţionat în Biblie de peste 200 de ori. Se pare că aduce binecuvântări şi blesteme deopotrivă.

Una dintre cele mai cunoscute istorisiri este în Sfânta Evanghelie a lui Ioan 2:3: „Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Isus către El: „Nu mai au vin.” Isus a făcut primul său miracol notat, transformând apa în vin la o nuntă. Deci, ştim că vinul şi folosirea socială a acestuia este un lucru bun, altfel Domnul nostru nu l-ar fi dat musafirilor de la nuntă. Cu toate astea, în această relatare nu se menţionează cât este bine să bei. Aceasta pare să fie o cu totul altă problemă, deci să ne uităm la câteva versete din Scriptură care se referă la consumul de vin.

În 1 Timotei 5:23 se spune: „De acum nu bea numai apă, ci foloseşte puţin vin, pentru stomacul tău şi pentru desele tale slăbiciuni.” Asta implică folosirea medicală a vinului şi în acest verset se recomandă să folosim „puţin vin” pentru sănătatea noastră. Având în vedere stadiul de dezvoltare a medicinii de acum 2000 ani, băutul vinului pentru tot felul de afecţiuni era un obicei răspândit. Trebuie să observăm că ce se recomandă este „puţin vin.” Nu se specifică exact cât, doar „puţin”.

Este clar că băutul vinului poate fi o binecuvântare şi poate avea efecte fiziologice pozitive, aşa cum este menţionat în Psalmul 103:16: „vinul veseleşte inima omului.” Este evident că există anumite efecte pozitive provenite din consumul de vin. Totuşi, acesta poate duce şi la pierzanie după cum se spune în 1 Corinteni 6:10: „Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.” Aceasta indică un preţ foarte mare pentru savurarea excesivă a vinului.

De fapt, nicăieri nu se prescrie o anumită cantitate de băutură, deşi în multe locuri se vorbeşte despre necesitatea evitării băutului excesiv. De exemplu, în Pilde 20:1: „Un ocărâtor este vinul, un zurbagiu băutura îmbătătoare şi oricine se lasă ademenit nu este înţelept.” Epistola către Efeseni 5:18 continuă: „Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul.” Deci, în mod evident, sunt anumite lucruri de luat în considerare atunci când se consumă vin.

Aşa cum am menţionat, există peste 200 de versete în Biblie care se referă la uzul şi abuzul de vin. Vom lăsa cititorul să exploreze problema în tihnă. Manualul nostru nu se ocupă de băutul normal al vinului sau al oricărei alte băuturi alcoolice. Singurul nostru obiectiv este de a-i ajuta pe cei care beau în mod auto-distructiv.

 

Ce este “alcoolismul” sau “dependenţa de alcool”?

„Alcoolismul” sau „dependenţa de alcool” este greu de definit în termeni simpli şi sunt multe cărţi scrise despre cum să diagnosticăm dacă o persoană a devenit „dependentă de alcool sau alte droguri”. La modul simplu, poate fi identificat prin comportamentul de a consuma alcool şi de a avea probleme din această cauză. Aceste probleme vor fi urmate de eforturi eşuate de a controla cantităţile consumate fie prin moderare, fie prin abstinenţă. Pentru alcoolic, eforturile – din ce în ce mai mari – de a înceta consumul de alcool, de a controla cantitatea consumată şi efectele băutului sunt, de obicei, fără succes. Aceste încercări eşuate de control sau de moderare a consumului de alcool sunt caracteristica centrală a „alcoolismului” sau a „dependenţei de alcool”.

O definiţie mai formală este următoarea: un „alcoolic” este o persoană care, în mod constant, nu reuşeşte să aleagă dacă va bea sau nu şi care, dacă bea, este incapabilă să decidă dacă se va opri sau nu. „Alcoolicii cu complicaţii” sunt cei care, datorită consumului de alcool excesiv şi prelungit, au tulburări fizice sau mentale.

 

Este alcoolismul o mare problemă în România?

Alcoolismul nu selectează oamenii. Îi afectează pe cei tineri şi pe cei bătrâni, pe cei bogaţi şi pe cei săraci, pe oameni de diferite rase şi religii. Alături de bolile cardiovasculare şi cancer, este una dintre cele trei mari probleme de sănătate, în întreaga lume. E trist că a afectat şi societatea românească la toate nivelele ei, în toate oraşele şi în toate satele.

 

De ce beau oamenii?

Majoritatea oamenilor învaţă să bea alcool de la părinţi sau de la rudele apropiate. Observă efectele consumului, faptul că e ceva plăcut şi că asta fac “oamenii mari”. Ei încep să bea pentru a intra în societatea adulţilor. Odată ce au învăţat să bea alcool, oamenii beau dintr-un singur motiv: îşi doresc efectul produs de drogul alcool. De ce unii caută acest efect şi beau mai mult decât alţii, este o întrebare la care e greu de răspuns. S-au scris multe cărţi despre acest subiect care nu se încadrează în scopul manualului de faţă. Pentru noi este mai puţin important de ce beau oamenii, ci mai ales modul în care putem ajuta băutorul problemă.

 

De ce numai anumiţi oameni devin alcoolici?

Nimeni nu pare să ştie de ce sau nici măcar cum se întâmplă ca unii să aibă această boală pe care noi o numim „alcoolism”, iar alţii nu. Există câteva teorii despre acest lucru, variind de la modelele „sociologice” la cele „medicale”. Cea mai acceptată teorie este aceea că anumiţi oameni sunt născuţi cu o „predispoziţie” genetică la alcoolism. Această teorie implică faptul că, la anumiţi indivizi, există un factor „bio-chimic” sau genetic care determină probabilitatea ca acea persoană să dezvolte o dependenţă faţă de alcool. În această teorie, este acceptat faptul că există factori sociali şi psihologici care, combinaţi cu predispoziţia, cresc sau descresc probabilitatea persoanei de a deveni alcoolică.

 

Toţi băutorii înrăiţi sunt alcoolici?

Nu toţi băutorii excesivi sunt alcoolici sau dependenţi de alcool. Există diferenţe semnificative între „băutorii înrăiţi” şi „alcoolici”.

Dacă are motive suficiente, băutorul înrăit poate să se oprească din băut sau să îşi controleze băutul. Atunci când un băutor înrăit se opreşte din băut pentru o perioadă de timp şi se reîntoarce la consumul de alcool, nu îi este, de obicei, dificil să-şi controleze băutul.

Pentru cel care a căzut în ceea ce numim „alcoolism” sau „consum de alcool dependent”, situaţia este diferită. Odată ce o persoană a depăşit linia invizibilă a alcoolismului, îi va fi foarte greu să bea moderat.

O altă diferenţă este că băutorul înrăit nu are remuşcări în legătură cu consumul de alcool. Alcoolicul, pe de altă parte, se va simţi deseori vinovat şi va avea remuşcări extreme după un episod de băut. El are intenţii bune de a nu bea excesiv. Când eşuează în încercarea de consum moderat, se învinovăţeşte şi se consideră un ratat. Asta pentru că nu înţelege că are o boală a minţii şi a trupului care nu îi permite să consume “în siguranţă” nici măcar un pahar de alcool. În momentul în care bea acel prim pahar, i se declanşează o poftă irezistibilă care, deşi uneori e foarte subtilă, este foarte greu de depăşit fără a bea. Singura opţiune sigură pentru alcoolic este abstinenţa totală.

Alcoolicul trebuie să evite primul pahar. Putem compara acest lucru cu un accident de tren. Locomotiva e cea care te loveşte sau omoară, şi nu vagoanele din spate. Adică, să nu ne lăsăm “loviţi de tren” prin acceptarea primului pahar!

 

Este posibil ca cineva care bea bere să devină alcoolic?

Da, este posibil ca aşa ceva să se întâmple. Într-o sticlă de bere este atât de mult alcool ca şi într-o băutură tare. Doar că arată diferit. Unii băutori înrăiţi chiar preferă berea pentru că este mult mai acceptată social în anumite comunităţi. Aceeaşi logică se aplică şi pentru ţuică, coniac, vin şi alte băuturi care conţin alcool.

 

Alcoolul este la fel de periculos ca şi alte droguri, precum heroina?

Alcoolul este poate chiar mai periculos decât heroina. În realitate, alcoolul va ucide mult mai mulţi oameni în România decât o va face vreodată heroina. Deşi alcoolul nu este la fel de adictiv ca şi heroina, el este probabil mult mai periculos datorită atitudinii permisive a societăţii faţă de băut. Ar trebui amintit faptul că problema dependenţei de alcool ar putea chiar să crească pe măsură ce consumul de droguri creşte în societatea noastră. Asta se datorează „dependenţei încrucişate”.

 

Ce este dependenţa încrucişată?

Odată ce o persoană devine dependentă faţă de un drog, cum ar fi marijuana sau cocaina, ea devine dependentă şi de celelalte droguri, cum ar fi alcoolul sau heroina. Acest concept se aplică tuturor drogurilor, legale şi ilegale, care modifică starea de dispoziţie şi produc schimbări la nivelul creierului. Benzo-diazepinele sunt clasa principală de droguri legale care se folosesc în România şi care s-ar include în această categorie. E nevoie de câţiva ani de zile pentru ca cineva să devină alcoolic. Poate dura câteva zile pentru ca cineva să devină serios dependent de anumite droguri. Un tânăr dependent de cocaină, heroină sau marijuana, dacă va începe să bea, mai mult ca sigur că va deveni alcoolic în scurt timp de la începerea consumului.

 

Alcoolismul este un păcat sau o boală?

Există o mare controversă asupra acestei întrebări şi foarte multă neînţelegere legată de „conceptul de boală al alcoolismului”. Putem spune că fiecare „păcătuieşte” într-un fel sau altul, iar alcoolicii nu fac excepţie.

În 1956, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a afirmat că „alcoolismul este o boală tratabilă”, o boală care este foarte asemănătoare cu diabetul, cancerul sau chiar cu bolile cardiovasculare. De fapt, toţi profesioniştii din domeniul medical recunosc afirmaţia făcută de OMS legată de alcoolism ca boală. Cartea „Alcoolicii Anonimi” afirmă că alcoolismul este „o obsesie mentală cuplată cu o alergie fizică”.

Ce e important de menţionat este faptul că alcoolicii au fost stigmatizaţi de mii de ani ca fiind „păcătoşi”, fără prea mare succes în a-i ajuta să se lase de băut. Din fericire, atunci când tratăm alcoolismul ca pe o boală, îi putem identifica simptomele şi întrerupe evoluţia chiar în stadiile timpurii.

 

Alcoolicul îşi cauzează boala?

Nimeni nu doreşte să aibă cancer, boli de inimă, diabet sau alcoolism. Există, bineînţeles, anumite comportamente care contribuie la apariţia acestor boli. Consumul exagerat de grăsimi şi sare va creşte şansele apariţiei bolilor de inimă. Consumul de zahăr excesiv va creşte probabilitatea apariţiei diabetului zaharat, iar legătura între fumat şi cancer a fost dovedită. Nimeni nu alege să aibă o boală, cu toate astea alege să se angajeze în comportamente care contribuie la apariţia bolii. Oamenii aleg să bea sau să nu bea în funcţie de cât de bine înţeleg modul în care îi afectează consumul de alcool.

Problema este că, de obicei, ei nu percep alcoolul ca pe un drog adictiv. De asemenea, tinerii nu pot să prezică  cu acurateţe că vor avea sau nu o problemă cu băutul cândva, în viitor. Acelaşi lucru este valabil şi pentru fumători şi alţi oameni care se angajează în comportamente cu risc crescut. Dar asta nu înseamnă că consumul de alcool cauzează alcoolismul. Înseamnă doar că oricine bea alcool are riscul de a deveni alcoolic. Nu toţi cei care fumează vor avea cancer, dar fumătorii se expun unui risc mare de apariţie a cancerului datorită fumatului.

 

Alcoolicii nu ştiu că ei nu ar trebui să bea?

Rareori îi arătăm alcoolicului aceeaşi compasiune pe care o arătăm altor bolnavi. Gândiţi-vă pentru un moment la situaţia diabeticului. Când mănâncă zahăr sau anumite alimente, corpul lui reacţionează la acestea altfel decât corpul altora. Dacă nivelul zahărului din sânge se dezechilibrează, diabeticul poate să intre chiar în comă. În urmă cu 75 de ani, doctorii ştiau că ceva nu este în regulă, înţelegeau simptomele diabetului, dar nu îi cunoşteau cauza. Datorită acestei lipse de înţelegere a dietei diabeticului faţă de zahăr, mulţi diabetici au murit din cauza bolii lor. Diabeticul nu înţelegea ce i se întâmpla când mânca zahăr. Alţi oameni mâncau torturi şi dulciuri fără nici o problemă, în timp ce diabeticii nu înţelegeau de ce sunt diferiţi. În plus, diabeticii simt nevoia irezistibilă de dulce la fel cum alcoolicul simte nevoia de a bea alcool. Ţinând cont de cerinţele sociale faţă de mâncare, diabeticilor le era foarte dificil să evite să mănânce exact acele lucruri care îi făceau să se simtă rău.

Astăzi, pentru alcoolic, situaţia nu este cu mult diferită. Ştiinţa medicală, deşi afirmă că alcoolismul este o boală, cunoaşte foarte puţine despre aceasta şi nu a oferit o soluţie reală acestei probleme. Ce putem spune cu o anume certitudine este că există anumite programe de tratament care, dacă sunt urmate, îi pot oferi alcoolicului nu numai eliberarea faţă de compulsia de a bea, ci şi faţă de zbuciumul emoţional şi mental care acompaniază dependenţa.

 

Alcoolicii înţeleg alcoolismul?

Persoana care devine „alcoolică” nu înţelege, de obicei, problema alcoolismului mai bine decât preotul, medicul, familia, prietenii sau patronii. Mai grav este că în momentul în care  oamenii îşi dau seama că au o problemă, se află deja într-un stadiu avansat al adicţiei. Asta va face şi mai grea recuperarea, dacă nu primesc ajutor din exterior, cum ar fi prin AA sau printr-un program de tratament, ca Sf. Dimitrie.

 

Ce înseamnă „stadiul de negare” al alcoolismului?

Spunem că alcoolicul activ este în „negare” pentru că nu poate vedea realitatea situaţiei lui. El „neagă” durerea pe care consumul de alcool o cauzează lui şi altora, neagă legătura dintre consecinţele băutului şi consumul de alcool. De exemplu, dacă are probleme maritale pentru că se îmbată şi se ceartă cu soţia sa, va spune că soţia este neînţelegătoare şi sâcâitoare. Uneori, chiar va da vina pe aceasta pentru modul său de a bea. Dacă nu trece de stadiul de negare, există probabilitatea unei morţi timpurii şi certitudinea unei vieţi care cauzează durere familiei şi celor dragi.

 

Care este „amăgirea” alcoolicului?

Credinţa greşită sau amăgirea oricărui alcoolic este că el sau ea poate bea  normal. Nu poate admite faţă de el însuşi că are o problemă cu băutul, deci continuă să bea. „Marea Minciună” pe care alcoolicul şi-o spune este că „de data asta va fi altfel, de data asta mă voi descurca mai bine”. Concepţia aceasta eronată îl împiedică să accepte nevoia abstinenţei totale.

 

Ce îl opreşte pe alcoolic să îşi recunoască problema?

Frica este cel mai mare duşman al alcoolicului. Dacă o persoană are o problemă cu băutul şi vrea să se recupereze, este necesar să ştie ce se întâmplă în viaţa ei pentru a lua deciziile corecte. Ca să facă asta, e necesar să treacă de frica iraţională de a vorbi despre băut. Trebuie să-şi analizeze consumul de alcool aşa cum este şi să fie onestă faţă de modul în care consumul de alcool îi afectează viaţa sa şi pe a celor din jur.

Mare parte din această frică faţă de discutarea problemei cu băutul este legată de ceea ce numim noi „stigma” alcoolismului şi provine din ruşine. Când cineva se simte judecat de către societate şi e ruşinat de comportamentul său, îi este foarte greu să vadă adevărul în acea chestiune. Alcoolicii din România sunt exact în această situaţie: sunt judecaţi şi stigmatizaţi de către societate şi, datorită ruşinii, le este greu să admită că au o problemă.

 

Asta înseamnă că alcoolicii nu sunt responsabili pentru propriul comportament?

Alcoolicul este responsabil pentru comportamentul lui sau al ei, la fel cum sunt toţi oamenii raţionali ai societăţii. Putem spune că alcoolicul este, de fapt, iraţional şi bolnav mintal. Ţinând cont de preţul pe care alcoolicul îl plăteşte pentru a bea alcool, putem oare spune că el este „raţional”? Cine ar renunţa la relaţia cu o soţie iubitoare pentru a bea, în afară de o persoană iraţională? Cine ar renunţa la dragostea copiilor pentru un pahar de alcool, în afară de o persoană foarte bolnavă? Cine ar pune în pericol viaţa altor oameni conducând sub influenţa alcoolului un vehicul de 1000 kg, în afară de o persoană care a pierdut total contactul cu realitatea şi nu înţelege semnificaţia comportamentului său?

Atunci când băutorul problemă este confruntat de către familie sau de către societate, va nega problema. Asta nu pentru că nu îşi iubeşte familia sau pentru că e lipsit de respect faţă de societate. Pur şi simplu, nu vede în el însuşi ceea ce alţii văd foarte clar. Situaţia se complică şi mai mult atunci când familia şi prietenii nu înţeleg alcoolismul. Îi spun alcoolicului „controlează-te” şi „bea, dar nu prea mult”. Uneori, chiar îl încurajează pe alcoolic să bea alcool. Alcoolicul încearcă să-şi modereze consumul, dar, din motive atât psihologice, cât şi fiziologice, el nu recunoaşte vreodată necesitatea de a se opri din băut. Când, în final, îşi dă seama de această necesitate, îi va fi foarte greu să se oprească datorită naturii compulsive a dependenţei faţă de drogul alcool. Raţionalizarea îşi face apariţia şi alcoolicul va bea “până nu va mai putea”.

 

De ce este alcoolismul considerat ca fiind o „boală primară”?

Alcoolismul ca “boală primară” se referă la ideea că alcoolismul este o boală în sine, aşa cum a declarat Organizaţia Mondială a Sănătăţii în 1956. Se spune că este o „boală primară” pentru că alcoolismul nu este considerat ca un simptom secundar al unei alte boli sau afecţiuni. Progresia sa este predictibilă, are anumite simptome şi este tratabilă. Deşi există şi alte probleme asociate sau cauzate de acesta, alcoolismul trebuie tratat primul, astfel încât şi celelalte aspecte să fie abordate în mod eficient. Dacă o persoană are probleme fizice, sociale, psihologice sau spirituale care sunt legate de consumul de alcool excesiv, aceste situaţii nu se vor îmbunătăţi atâta timp cât persoana în cauză va continua să bea.

 

Este boala alcoolismului progresivă?

Natura progresivă a alcoolismului este observabilă şi uşor de schematizat. Harta „V”, inclusă în acest manual, este un model care îi arată progresia. Prezintă o linie descendentă până la stadiul final al alcoolismului, pe de o parte, şi o linie ascendentă care reprezintă procesul de recuperare, pe de altă parte. De obicei, oamenii devin alcoolici după mai mulţi ani de băut. Pentru a ajuta alcoolicul sau potenţialul alcoolic să înţeleagă asta, i se dă sarcina de a-şi analiza istoria consumului şi de a scrie despre ea. Puţini alcoolici nu se conving că au o problemă cu băutul atunci când  au în propriile mâini, negru pe alb, descrierea modului în care consumul lor de alcool s-a înrăutăţit. Acesta îi ajută, de asemenea, să “privească în viitor” şi să vadă cum ar fi viaţa lor dacă nu acceptă acum ajutorul de care au nevoie. Acceptându-şi neputinţa faţă de alcool şi văzând cât de lipsită de control a devenit viaţa lor datorită consumului de alcool, acele persoane vor simţi nevoia unui program zilnic de recuperare.

 

Alcoolismul poate fi vindecat?

Nu există vindecare cunoscută pentru alcoolism, cu toate că boala poate intra în remisie. Alcoolismul este o afecţiune cronică, asemănătoare diabetului, bolilor cardio-vasculare, tbc-ului sau altor boli similare. Pentru diabetic, urmarea indicaţiilor medicului şi orientarea spre un stil de viaţă sănătos, îi permit pacientului afectat să se „recupereze” atât timp cât îşi menţine programul de recuperare recomandat. Dar diabeticul, la fel ca şi alcoolicul, nu este niciodată „vindecat”. Dacă vor relua consumul de dulciuri / alcool vor avea aceleaşi probleme.

Acelaşi lucru este valabil pentru mulţi pacienţi cardiaci care descoperă că au probleme de inimă. Pentru ei, recuperarea înseamnă dietă, exerciţiu şi un stil de viaţă sănătos care le permite să-şi menţină bunăstarea.

Pentru alcoolic, “vindecarea” înseamnă bunăvoinţa de a lucra un program de recuperare simplu, zilnic, aşa cum este prezentat în cei 12 Paşi ai Alcoolicilor Anonimi şi de a se abţine de la consumul de alcool. Va putea, astfel, să ducă o viaţă normală. Deoarece nu s-a descoperit încă o “vindecare definitivă” pentru alcoolism, odată ce o persoană „depăşeşte linia” către dependenţa de alcool, nu va putea reveni niciodată la „băutul normal” de alcool. Dorim să reafirmăm faptul că băutorul înrăit se poate „recupera” şi se poate întoarce la un nivel normal de funcţionare în societate, dacă el sau ea este dispus(ă) să se abţină de la alcool.

 

Este alcoolismul fatal?

Pentru cei mai mulţi dintre alcoolici, rezultatul final al băutului lor este moartea timpurie datorită accidentelor rutiere, afecţiunilor fizice, sinuciderilor sau altor cauze legate de consumul de alcool sau droguri. Se întâmplă deseori ca medicii să trateze problemele fizice cauzate de băut şi să-şi informeze pacientul că va putea muri, dacă va continua să consume alcool. E posibil ca pacientul să continue acest consum şi, în cele din urmă, să moară datorită complicaţiilor fizice cauzate de alcool. În acest caz, vom considera că pacientul a decedat datorită unor probleme hepatice sau datorită alcoolismului său care l-a făcut să bea din nou şi din nou, cauzând acele probleme hepatice?

Acelaşi lucru e valabil pentru omul care e sfătuit să nu conducă în stare de ebrietate; în cazul în care continuă să bea şi să conducă, e posibil să moară nu numai el, ci şi alţii. Asta nu este nici crimă cu premeditare, nici accident. Este rezultatul amăgirii şi a negării bolii fatale pe care noi o numim dependenţă de alcool sau alcoolism.

 

Ce este „DT-ul” sau „Delirium Tremens”?

Odată ce s-a ajuns la un anume stadiu de abuz de alcool, poate să fie foarte periculos pentru alcoolic să se oprească din băut dintr-o dată; el poate să devină foarte bolnav. Pericolul este reprezentat de transpiraţie abundentă, tremurături, atacuri de apoplexie, crize cardiace, halucinaţii şi alte simptome de sevraj. Atunci când consumul de alcool a ajuns până în acest stadiu, atunci alcoolicul  va trebui fie să bea, fie să experimenteze sevrajul. Problema e că, dacă el continuă să bea, poate să îi fie şi mai rău.

Dacă lucrezi cu un alcoolic care nu poate înceta consumul nici măcar pentru o zi, este probabil ca el să experimenteze aceste simptome, astfel încât va bea pentru a se auto-trata. Este posibil să îi fie frică să se oprească din băut datorită simptomelor de sevraj. Dacă a avut astfel de experienţe în trecut şi a băut excesiv, există riscul de a trece din nou printr-un sevraj serios. Dacă aşa stau lucrurile, vă încurajez să-l trimiteţi pe alcoolic la un medic sau la un psihiatru pentru dezintoxicare. Fără asistenţă medicală, 20% dintre cei care intră în sevraj au atacuri de apoplexie şi mor ca rezultat al acestor convulsii. În certificatul de deces va apărea „atac de cord” sau „insuficienţă respiratorie”, dar, de obicei, se va omite cauza reală a decesului – alcoolismul în faza de delirium tremens.

 

Cum pot să identific pe cineva care are probleme cu băutul?

Poate fi dificil să identificaţi pe cineva care are probleme cu băutul. Nu facem referire la cantitatea de alcool consumată de cineva într-o zi sau într-o săptămână. Cu alte cuvinte, o problemă cu alcoolul nu e identificată prin “cât de mult bea persoana”, ci, mai degrabă, prin “ce efecte are alcoolul” asupra persoanei care îl bea? Întrebarea care se pune e dacă băutul afectează sănătatea fizică a individului? Dar sănătatea mentală? Care sunt efectele băutului asupra sănătăţii emoţionale? Dar asupra vieţii de familie şi a relaţiilor cu cei dragi? Cum afectează băutul viaţa profesională şi socială? Şi, cel mai important, ce efecte are consumul de alcool asupra vieţii spirituale şi a relaţiei cu Dumnezeu?

Răspunsurile la următoarele patru întrebări vă pot ajuta în a vă da seama dacă vreun cunoscut de-al dvs. are probleme cu băutul:

  1. Aţi simţit vreodată că ar trebui să beţi mai puţin?
  2. V-au enervat vreodată oamenii care vă critică băutul?
  3. V-aţi simţit vreodată neplăcut sau vinovat în legătură cu băutul dvs.?
  4. Aţi băut vreodată dimineaţa ca să vă calmaţi nervii sau să scăpaţi de mahmureală?

Un singur „da” la una dintre întrebări poate indica o problemă cu băutul. Mai multe răspunsuri afirmative arată cu mare probabilitate existenţa unei astfel de probleme. Dacă cineva cunoscut prezintă simptomele dependenţei de alcool, este important să luaţi în considerare una dintre opţiunile disponibile de ajutor, fie Alcoolicii Anonimi, fie Programul Sf. Dimitrie.

 

Cum pot să le vorbesc despre alcoolism unor oameni cărora le e ruşine să vorbească despre băutul lor?

Cel mai important lucru e să nu îi judecăm pentru boala lor. Cele mai recente cercetări arată că cel mai important element în relaţia de consiliere este ca clientul să simtă empatia consilierului faţă de situaţia lui. Cu alte cuvinte, ascultaţi ce au de spus şi puneţi-vă în situaţia lor. Întrebaţi-vă „cum m-aş simţi dacă aş avea problema aceea” sau „ce aş face, date fiind aceste circumstanţe”. Ţineţi minte, în acelaşi timp, că poate aveţi abilităţi de viaţă diferite de ale alcoolicului.

Empatia este diferită de „simpatie”. Simpatia îi este, de fapt, dăunătoare alcoolicului, în timp ce empatia îi oferă alcoolicului sentimentul că este înţeles şi ascultat. Folosiţi întrebările din capitolul următor pentru a-l ajuta să înţeleagă progresia bolii lui şi daţi-i de înţeles că încercaţi să înţelegeţi ceea ce simte şi că vă daţi seama de dificultăţile luptei lui. Oferiţi-i o copie a acestei cărţi sau o copie a cărţii “Alcoolicii Anonimi” şi rugaţi-l să citească şi să discute cu dvs. ceea ce a citit. Nu vă aşteptaţi ca el să se oprească din băut imediat, dar nici nu vă temeţi să îi vorbiţi despre băutul lui. Dacă a venit să discute cu dvs., înseamnă că îşi dă seama că ceva nu e în regulă, fără a şti exact despre ce e vorba sau unde să găsească soluţii la problema sa. Spuneţi-i că nu toţi consumatorii excesivi de alcool sunt alcoolici, dar continuaţi să îi arătaţi simptomele propriului lui alcoolism.

Dacă este interesat, spuneţi-i că poate contacta Programul Sf. Dimitrie pentru a obţine mai multe informaţii despre alcoolism. Aveţi răbdare, dar nu îi căutaţi scuze pentru consumul exagerat de alcool. Uneori, e nevoie de o criză pentru ca oamenii să devină sinceri în ceea ce priveşte efectele alcoolului asupra lor. Dacă survine o criză, nu îl ajutaţi să o evite, ci să-i facă faţă.

 

Ce se înţelege prin „recuperare”?

Recuperarea unei persoane dependente de alcool sau droguri se referă la „recâştigarea” abilităţilor de funcţionare în societate fără a mai depinde de alcool sau droguri, altfel spus, revenirea la funcţionarea normală în societate. Asta nu înseamnă însă că acea persoană a fost vindecată şi că poate să bea alcool în siguranţă. Pentru băutorul-problemă nu va fi niciodată sigur să folosească alcool, sub nici o formă, în nici un caz.

 

Ce este un program de recuperare?

Acest termen poate fi folosit cu două sensuri. „Programul de recuperare” individual al unei persoane se referă, de obicei, la modul în care aceasta se foloseşte de instrumentele recuperării regăsite în consiliere sau în AA pentru a se menţine abstinentă.

Acest termen are un alt înţeles când ne referim la o organizaţie, cum ar fi Alcoolicii Anonimi sau la un centru de tratament, ca Sf. Dimitrie. Aici se referă la „programul de recuperare” sau la „programul de tratament” sprijinit de către o anumită organizaţie sau instituţie.

 

De ce e nevoie de un „Program de Recuperare”?

După o perioadă de timp în care nu bea, alcoolicul va deveni neliniştit, iritabil şi nemulţumit. Va începe să fie certăreţ, cu o gândire rigidă şi, în general, se va simţi mizerabil. Nu îşi va găsi pacea dacă nu va putea să bea un pahar de alcool, acelaşi alcool pe care alţii îl pot bea fără să le creeze nici un fel de problemă. Starea aceasta pe care noi o numim „beţie uscată” îl va menţine într-un dezechilibru emoţional, mental şi spiritual. Pentru a-şi găsi uşurarea, va trebui să se schimbe şi să evolueze pe plan spiritual, emoţional şi mental. Fără aceste schimbări spirituale care îl vor ajuta şi în alte domenii ale vieţii sale, alcoolicul va căuta eliberarea din durere şi confuzie consumând alcool.

Programul de recuperare al fiecărui individ se referă la abilităţile de recuperare pe care le foloseşte pentru a atinge scopul de a trăi o viaţă liniştită şi senină fără să consume alcool. Aceste abilităţi de recuperare sunt, de obicei, învăţate fie în programul de tratament, cum este Sf. Dimitrie, fie la Alcoolicii Anonimi.

 

Cum arată un „program de recuperare” tipic?

În tratamentul tuturor bolilor există o rutină a „programului de recuperare” pe care persoana o foloseşte pentru a-şi recâştiga sănătatea şi bunăstarea. Un diabetic va trebui să se abţină de la a mânca zahăr şi să facă exerciţii. Pacientul cardiac va trebui să renunţe la fumat, să mănânce anumite mâncăruri, să-şi monitorizeze nivelul stresului şi să facă exerciţii. Nimic nu diferă în tratarea alcoolismului şi adicţiei.

Un „program zilnic” tipic va include rugăciunea, meditaţia, cererea ghidării lui Dumnezeu şi predarea „zilei” în mâinile Lui, citirea câtorva articole dintr-o carte, discuţia cu un alt alcoolic despre abstinenţă şi participarea la întâlnirile grupului AA. De asemenea, mulţi oameni în recuperare, vor face cel puţin odată pe zi un „inventar” pentru a-şi evalua starea mentală, emoţională şi spirituală. Îşi vor pune întrebări legate de atitudine, despre starea lor mentală şi spirituală, îşi vor evalua comportamentul constructiv sau jignitor faţă de ceilalţi.

Oricine practică cei 12 Paşi are modul său unic de a face acest lucru, dar direcţia este aceeaşi: a te preda voinţei lui Dumnezeu, cu sinceritate, zi de zi, şi de a ajuta alţi alcoolici.

 

Ce este programul de tratament după “Modelul Minnesota”?

Programul Sf. Dimitrie foloseşte modelul de tratament al „conceptului de boală” sau „Modelul Minnesota”. Acesta este o abordare „bio – psiho – socio – spirituală” sau „multi-disciplinară”. Aceasta implică faptul că boala alcoolismului este complexă şi că trebuie tratată multi-dimensional. De multe ori, alcoolicul are nevoie de ajutor în mai multe domenii ale vieţii lui, iar ignorarea oricăreia dintre dimensiunile fizice, mentale, emoţionale, sociale sau spirituale ale individului va face mai puţin probabilă recuperarea.

Un „program de tratament” este o rutină clinică destinată să-l ajute pe alcoolic sau pe dependentul de droguri să se oprească din consumul de alcool sau droguri. Elementele principale sunt educaţia despre alcoolism ca boală şi nevoia de abstinenţă totală; apoi, explorarea spiritualităţii din perspectiva principiilor de recuperare, învăţarea unor căi de a face faţă stresului şi oferirea de suport comunitar prin programe ca AA sau Al-Anon. Tratamentul alcoolismului înseamnă şi ajutor în examinarea obiceiurilor de a bea şi luarea unor decizii legate de consumul de alcool, bazându-se pe ceea ce au descoperit la ei înşişi.

Alcoolicul este norocos prin faptul că boala alcoolismului este tratabilă şi că este posibilă reîntoarcerea la o viaţă normală.

 

Cum e folosit cuvântul „Spiritualitate” în contextul programelor de recuperare?

Cam în acelaşi fel ca în alte domenii. Spiritualitatea înseamnă orientarea spre „Dumnezeu”, aşa cum şi-L închipuie fiecare. Aceasta include credinţele fiecăruia despre ce e „bun” şi ce e „rău”, despre relaţia lui cu Dumnezeu şi despre el însuşi în legătură cu locul lui în Univers.

Religia îi spune omului ce să creadă şi cum anume să-şi trăiască viaţa. În programe ca AA, nu ţi se spune ce să crezi, ci numai că trebuie să-ţi explorezi relaţia cu Dumnezeu, dacă vrei să-ţi găseşti eliberarea din dependenţă. Această „explorare” implică schimbări semnificative în relaţia cu Dumnezeu datorită revenirii la o viaţă conformă sistemului de valori ales. Majoritatea valorilor morale sunt învăţate din religie, de aceea îi încurajăm pe oameni să se reîntoarcă la Biserica lor pentru a descoperi rădăcinile credinţei lor. Desigur, există şi alte beneficii de pe urma participării la slujbe, iar noi îi îndemnăm  pe cei care apelează la noi să profite din plin de Binecuvântarea pe care o primim prin frecventarea Bisericii.

 

Ce sunt “Alcoolicii Anonimi”?

Alcoolicii Anonimi sau AA este cel mai răspândit program de recuperare din alcoolism din întreaga lume. Programul AA a început în 1935 când doi alcoolici s-au ajutat reciproc pentru a se menţine abstinenţi. Ei au tratat alcoolismul ca şi cum ar fi tratat orice altă boală care ameninţă viaţa cuiva şi au iniţiat un program de recuperare de “zi – cu – zi” care i-a ajutat să rămână abstinenţi.

Este de menţionat faptul că programele de tratament sunt diferite de programul Alcoolicilor Anonimi şi, cu toate că există similitudini între cele două, acestea nu trebuie confundate. Vă recomandăm să consultaţi capitolul “Despre Alcoolicii Anonimi”.

 

De ce e AA-ul atât de important în programele de recuperare?

Grupul AA este un element esenţial în programele de recuperare pentru că îl ajută pe alcoolic să îşi diminueze negarea, stigmatizarea şi ruşinea. Grupul oferă, de asemenea, modele pozitive prin oamenii care sunt ei înşişi în recuperare. Asta înseamnă că noul venit în AA învaţă despre cum să rămână abstinent de la oameni care au avut aceleaşi probleme. Grupul AA îi oferă băutorului-problemă noi prieteni care îl vor încuraja să rămână abstinent, şi nu să bea împreună. Acest nou cerc de prieteni se numeşte “grup de sprijin al egalilor” sau “grup de sprijin social”. Este de o importanţă crucială pentru menţinerea abstinenţei ca alcoolicul să participe în mod regulat la aceste întâlniri.

 

Face AA-ul parte din Programul Sf. Dimitrie?

Nu. Cu toate acestea, Programul Sf. Dimitrie încurajează frecventarea A.A.-ului şi susţine principiile acestora. Avem şi o colaborare cu grupul AA din localitate, fără însă a ne afilia cu ei. Noi folosim o versiune clinică a celor 12 paşi şi îi îndrumăm pe clienţii noştri către Alcoolicii Anonimi, ca parte a programului lor de tratament. Dar, încă o dată, relaţia noastă cu AA-ul este una de colaborare, nu de afiliere.

 

Ce sunt “Serviciile Familiale Al-Anon”?

Al-Anon este un program iniţiat în 1940 de către soţiile şi membrii familiilor câtorva membri AA. Astăzi, în comunitatea Al-Anon sunt mii de grupuri şi sute de mii de membri în toată lumea. În Al-Anon, accentul se pune pe ajutarea membrilor familiei pentru a găsi curajul, puterea şi speranţa necesare pentru a trăi cu boala alcoolismului, indiferent dacă alcoolicul bea sau nu. Are propriile întâlniri de grup şi foloseşte cei 12 paşi ai Alcoolicilor Anonimi într-o formă uşor modificată. Deşi Al-Anon-ul colaborează cu AA-ul, el este un program separat. Nu este legat de AA prin nici o afiliere formală. Vă recomandăm să citiţi şi secţiunea adresată “Familiei şi prietenilor alcoolicului”.

 

Pentru ce toate aceste întrebări?

Aceste întrebări sunt cele pe care le primim de la noii pacienţi, de la medici şi din partea clerului din România. Nu am răspuns la toate dintre ele; o vom face într-o ediţie viitoare a acestui manual care va conţine o secţiune cu întrebările pe care le vom primi de la cei care îl vor folosi.