Back to top

Eu sunt OK, tu ești OK

Terapia de grup este un instrument care crește eficiența procesului de recuperare din orice fel de dependență și din suferința în care se ajunge, datorită diverselor evenimente ale vieții sau a unei gândiri deformate, care s-a dezvoltat, în ciuda celor mai bune intenții ale noastre. Grupul reușește să ofere participantului ceva ce singur dobândește mai greu: identificarea cu ceilalți, cu tipare de gândire, o oglindă a propriilor comportamente și uneori, confruntarea a ceea ce crede că este ascuns privirii celorlalți. Toate acestea au ca scop facilitarea schimbării și găsirii unei libertăți interioare pentru a trăi cu seninătate și chiar fericire.

Grupul de consiliere în adicții este în sine un instrument dar și oferă multe alte instrumente participanților săi. O temă abordată în ultimele întâlniri din ambulatoriu este analiza tranzacțională. Aceasta este un instrument psihologic de evoluţie personală şi a vieţii grupurilor umane, folosit în psihologia clinică, în școli, organizații sau în munca cu persoane cu dizabilități. Reprezintă un limbaj simplu de comunicare, analiză și schimbare pe care consilierii noștrii în adicții în folosesc adesea și îi educă pe cei aflați în consiliere despre utilizarea acestui model simplu. S-a discutat despre modelul Părinte-Adult-Copil și despre „jocurile psihologice” pe care avem tendința să le punem în scenă, dar din care putem ieși, cu puțină conștientizare și având acest instrument la îndemână. 

Analiza tranzacțională a fost dezvoltată de psihiatrul Eric Berne, cu scopul de a explica cum funcționează oamenii și cum își exprimă personalitatea în termeni comportamentali. Afirmațiile privind oamenii, viața și obiectivele schimbării pe care se bazează AT sunt:

  • Oamenii sunt OK
  • Toți oamenii au capacitatea de a gândi
  • Oamenii decid asupra destinului lor și aceste decizii pot fi schimbate

Vă oferim câteva idei din cartea „Eu sunt OK, tu ești OK”[1] scrisă de Thomas Harris, pe care vă sugerăm să o studiați. Este un instrument util oricărui adult, părinte sau profesionist care interacționează cu oamenii.

Idealul propus de Eric Berne era autonomia. El nu a oferit niciodată o definiție acestui cuvânt, dar a descris autonomia ca fiind “manifestată prin eliberarea sau recuperarea a trei capacități: claritatea conștiinței, spontaneitatea și intimitatea”.

  1. Conștiința clară

Claritatea conștiinței este capacitatea de a vedea, auzi, simți, gusta și mirosi ca impresii senzoriale pure, în felul în care o face nou-născutul. Persoana clară nu interpretează și nu filtrează experiența sa în lume, astfel încât să se potrivească cu definițiile parentale. Este în contact cu propriile senzații corporale cât și cu stimulii externi. Pe măsură ce creștem, cei mai mulți dintre noi suntem antrenați sistematic să ne diminuăm claritatea. În schimb, învățăm să ne dedicăm energia denumind lucruri și criticând propriile performanțe sau pe ale altora. De exemplu, să presupunem că sunt la un concert. În timp ce muzicianul cântă, pot fi antrenat într-un monolog interior: “Asta a fost scrisă în 1856, nu-i așa ? Hm, ritmul este ușor cam rapid. Mă întreb când se va termina? Trebuie să mă culc devreme, am mult de lucru mâine …” Dacă îmi permit să devin clar, întrerup această voce din cap. Mă las pur și simplu purtat de muzică și de răspunsurile mele corporale.

  1. Spontaneitatea

Spontaneitatea înseamnă capacitatea de a alege dintr-o gamă largă de opțiuni de simțire, gândire și comportament. Așa cum persoana clară percepe lumea, persoana spontană va răspunde lumii: direct, fără a șterge porțiuni din realitate și fără a o interpreta, în așa fel încât să se potrivească definițiilor parentale. Spontaneitatea implică faptul că persoana poate răspunde liber, din oricare dintre cele trei stări ale eului. Poate gândi, simți și se poate comporta ca o persoana adultă, folosindu-și starea de Adult. Daca o dorește, poate intra în Copil și își poate recupera creativitatea, puterea intuitivă și intensitatea sentimentelor pe care le avea în copilărie. Sau poate răspunde din Părinte, reluând gândurile, sentimentele și comportamentele pe care le-a învățat de la părinți sau de la alte figuri parentale. Indiferent de starea eului folosită, își va alege liber răspunsul pentru a face față situației prezente și nu va folosi comenzile parentale depășite.

  1. Capacitatea de a fi intimi

Intimitatea înseamnă împărtășirea deschisă a sentimentelor și dorințelor, cu o altă persoană. Sentimentele exprimate sunt autentice, așa că intimitatea exclude posibilitatea parazitării și a jucării de jocuri. Când o persoană este intimă, va trece în Copil Liber, asigurându-și întâi siguranța, prin acțiuni pornite din gândirea Adultului și oferindu-și sieși și celorlalți protecție Parentală.