Selectează o Pagină

Adio!

Sunt la capătul inimii şi-mi privesc viaţa, ca şi cum nu aş fi plecat niciodată. Mai privesc o dată în camerele durerii, dar numai pentru a spune Adio!

„E aproape dimineaţă… un fum de ţigară de-l poţi tăia cu cuţitul … lumea a plecat de mult, dar ea nu reuşeşte să adoarmă…se plimbă neîncetat dintr-o cameră în alta…şi vorbeşte cu sine. Mai deschide o sticlă de vin în speranţa că va reduce la tăcere vocile…Umezeşte o ţigară şi o întinde în resturile de praf ce i-au rămas pe farfurie…

Trage adânc din ţigară şi oftează…Singurătatea asta…

Se priveşte în oglindă…ochii adânciţi în orbite, lipsiţi de lumină, părul, cândva ca mătasea, era acum mânjit, soios şi neîngrijit. Îşi trece degetele tremurânde peste faţă. Doamne, e doar un coşmar sau e viaţa mea ?!? Asta sunt eu, Doamne ?? Şi încep ţipetele de disperare, deznădejde. Apoi furie, trânteşte tot ce–i cade la mână…şi apoi râsete…acele râsete ale diavolului ce se juca cu mintea ei. Într-un final, adoarme cu lacrimi şiroind pe faţă, îmbrăţişându-şi jucăriile de pluş şi visând la braţele mamei ei…”

Închid acum această cameră…Îi întorc spatele…Spre bucuria mea, Dumnezeu nu m-a părăsit niciodată. El m-a aşteptat mereu şi nu a încetat să creadă în mine. Atâta răbdare are Dumnezeu cu sufletul omului! Imensă răbdare!

Lupta este grea, dar cu El alături nu este loc de unde să nu te poţi întoarce din nou şi din nou. Nu poţi să zici acum că nu mai ai putere, nu mai poţi, pentru că unde nu mai poţi tu, poate El!

Toată această osteneală este de un folos imens. Pentru că în această osteneală l-am regăsit pe Dumnezeu.

Spre bucuria mea, Dumnezeu a avut grijă şi de familia mea şi i-a dat putere. Spre fericirea lor, părinţii mei şi-au recâştigat fiica. Da! Pentru că astăzi sunt din nou fiica părinţilor mei!

Dar până să înţeleg eu toate acestea, El mi-a îndreptat paşii spre voi. Dumnezeu lucrează prin oameni, şi acei oameni sunteţi voi. Voi aţi fost şi sunteţi …cârja mea, sprijinul meu, învăţăcelul meu, sfătuitorul meu, puterea mea, curajul meu…Voi m-aţi ţinut de mână în drumul meu şi m-aţi ajutat să mă ridic atunci când eu nu am mai crezut în mine…m-aţi luat de mână şi m-aţi ajutat să-mi reiau drumul chiar dacă nici drumul vostru nu era mai uşor.

Programul celor 12 Paşi este ceva extraordinar…În primii 5 Paşi am învăţat să-mi câştig abstinenţa şi să mă lepăd de mine. De toată greutatea trecutului meu în dependenţă. Aşa de bine structurat că eu de una singură nu aş fi putut să intru în cele mai întunecate spaţii ale sufletului şi să mă lepăd de ele. Şi paşii care urmează…da…pentru că nu-mi doresc doar abstinenţă, îmi doresc să fiu o persoană mult mai bună, mai blândă. Îmi doresc să învăţ să iubesc din nou din toată inima. Curat!

E dimineaţă…o nouă zi…simt mirosul de cafea proaspătă..e măicuţa mea, care trebăluieşte deja pentru mine în bucătărie

Da, e o nouă zi. Pe hol, agăţate în cuier, sunt hăinuţele mele de asistent medical ce mă aşteaptă, albe, impecabile… Mă opresc, le privesc zâmbind cu ochii plini de strălucire şi-mi trec mâna, fermă peste ele. Azi, din nou voi atinge alte vieţi şi alte vieţi o vor atinge pe a mea… Azi nu am nevoie de oglindă ca să ştiu cine sunt…e totul în sufletul meu, e totul în ochii voştri.

Această nouă viaţă s-a născut în ziua când am decis să spun Adio celei vechi…

Sunt la capătul inimii şi privesc viaţa ca şi cum nu aş fi plecat niciodată. Straşnică imagine. Nu mai înmulţesc vorbele. Arunc toate cuvintele…Şi pe cele care încă nu s-au spus…